CONFLICTE DE CUPLU

Il iubesc, dar ne certam din nimicuri...ce facem? 

Ma intreb deseori de ce cuplurile gay se despart asa de repede? De ce relatia parintilor nostri dureaza de 10 ani, 20 de ani? Iar noi, suntem ca un roller-coaster de sentimente confuze de multe ori; ba il iubim, ba ne certam, ba ne despartim, ba ne reimpacam...De ce aceste certuri inutile in cuplurile gay? De ce ne aprindem din nimicuri de ulte ori si ne spunem cuvinte grele, cand noi, de fapt ne iubim?

Va voi relata o experinta putin cam dureroasa pentru mine...pentru ca da, am sentimente, sunt om si cuvintele pot rani foarte usor.

Eram de ceva timp intr-o relatie cu cineva, de fapt era o reimpacare cu fostul iubit, devenit din nou actualul, si eram foarte fericit, pentru ca practic prima noastra ruptura a fost de fapt doar o pauza din cauza unor orgolii prostesti si eu eram confuz, nu stiam ce vreau.

Am constientizat ca acest om poate sa imi ofere stabilitate, liniste, caldura si intelegere, drept urmare am ingropat securea razboiului si ne-am pus cartile pe fata, stabilind de comun acord sa continuam.

Totul era foarte frumos, ma simteam in siguranta, cu micile noastre divergente de opinii inevitabile, il iubeam.

Intr-o zi, dupa o noapte linistita, avusesem un schimb de replici anterior dar fiecare ne recunoscusem greseala si am zis ca nu suntem copii sa ne certam din tampenii, ma trezesc ca iubitul se trezeste dimineata devreme si pleaca val vartej din casa. OK, toate bune, fiecare avem si viata noastra, treburile noastre.

Insa ceea ce m-a frapat ulterior au fost niste mesaje de repros primite la cateva minute dupa, in care mi se reprosau anumite atitudini total neadevarate. M-am simtit ca ultimul rebut uman, cu sufletul in mii de cioburi cand am vazut o replica de genul " ma constrangi si nu ma simt OK"...Pai raman derutat complet, in seara precedenta faceam planuri pentru saptamana ce urmeaza, eu de fapt doar aprobam ceea ce spunea iubitul, iar apoi ma trezesc cu reprosuri...Incerc prin cateva schimburi de replici sa lamuresc situatia....dar...totul e in ceata...este total aiurea cand sentimentul de afectiune care genereaz automat grija fata de cel de langa tine este catalogata drept "constrangere".

M-am simtit total aiurea si incercam sa imi explic de ce aceste conflicte din nimic? Din prostii? Cand eu doar incercam sa ii spun cat de mult il iubesc.