EU DE CE NU AM VOIE SA ARAT AFECTIUNE IN PUBLIC?
Sunt convins ca ati avut si voi parte de asemenea intamplari prin oras. Nu stiu ce parere aveti voi, insa pe mine personal, ma dezgusta.
Si nu din punct de vedere al actului in sine, sarutul fiind ceva pasional, un semn de afectiune si caldura. Ci mai degraba din prisma faptului ca ei, majoritatea hetero, au voie si eu nu...De ce e asta o "normalitate"? De ce aceste comportamente par firesti si sunt acceptate in societate? Mie mi se par vulgare...
Eu de multe ori sau si ma gandesc, oare eu de ce nu pot sa imi manifest afectiunea printr-un sarut furat iubitului intr-un loc public? De ce noi nu ne-am putea tine de mana, ca doi oameni decenti pe strada?
Mergeam in dimineata asta, ca tot omul, la job cu metroul...La Piata Unirii aglomeratie ca de obicei, puhoiul de lume se revarsa din pasaj, alergand spre trenul care ii va duce pe plantatiile de corporatisti din nordul orasului.
Stand asa pe bancheta, cu castile in urechi, ascultand muzica mea preferata, in fata mea un EL si o EA. Foarte bine imbracati, aranjati, dichisiti. Se tineau de mana, nu auzeam ce vorbeau, nici nu ma interesa, eu continuand sa ascult muzica, insa, la un moment dat, limbile celor doi s-au impreunat intr-un tango minunat, ce nu se mai sfarsea. Si au tinut-o tot asa de la Unirii pana la Victoriei, unde EL a trebuit sa coboare.
Ceea ce mi-as dori ar fi mai multa toleranta, o mai mare deschidere a lumii pentru diversitate.
Marea majoritate a persoanelor LGBT sunt decente, au casa, masa, un job decent, tot ceea ce si-ar dori ar fi ca aceste lucruri marunte care sunt ceva "normal" penru majoritate, sa le fie si lor permise si sa nu fie aratate cu degetul.
Imi doresc si in Romania toleranta pentru diversitate, atata timp cat eu accept un el si o ea facand gesturi uneori la limita vulgarului, imi doresc si eu pentru mine si iubitul meu o viata normala.